Radj CĂRBUNE
S-ar părea că sintagma „restanțe la salarii” e deja demodată, uitată, istorică. Dar, uite că nu e întocmai așa. De fapt într-o țară cu valori democratice, intenții și ambiții a unei dezvoltări continue, aspirații integraționiste în structurile euro-atlantice, subiectul restanțelor la salarii, pensii, burse ar trebui să fie unul epuizat. Într-o asemenea perioadă prin care trece Republica Moldova, mă refer la procesul de integrare europeană, tema de la ordinea de zi ar trebui să fie nu reținerea salariilor, dar majorarea și nu doar în unele sfere de activitate cum ar fi în cazul nostru justiția, ci și economia, educația, cultura, medicina etc. În primul rînd salariile ar trebui actualizate, adaptate la condițiile vieții.
Și într-o asemenea situație, cînd de fapt buzunarele ți-s goale, nu ai decît să te convingi încă odată că lucrurile în țara noastră nu merg chiar așa de bine, precum încearcă să ne-o spună oficialii. În urma unei asemenea situații, un simplu cetățean, care își îndeplinește destoinic obligațiunile funcționale zilnice, se confruntă cu diverse situații neplăcute: nu are din ce să-și achite facturile, nu reușește să-și întrețină destoinic familia, nici măcar elementar nu poate să-și permită în caz de boală să-și procure medicamente și în fiecare lună trebuie să meargă la șef, patron să se roage să-și primească la timp salariul binemeritat.
În contextul monitorizării modului şi termenilor de achitare a salariilor în sectorul real, de către inspectorii de muncă în anul 2013 au fost întreprinse vizite de control la unităţi economice, care admit restanţe la plata salariilor. Astfel, la 127 agenţi economici suma restantă la plata salariilor, la momentul efectuării vizitei de control, constituia mai mult de 30 mil. lei, inclusiv datorii din anii precedenţi – mai mult de 11 mil lei. La 25 agenţi economici conturile bancare sînt blocate. De către inspectorii de muncă au fost încheiate 58 procese-verbale cu privire la contravenţie în legătură cu admiterea restanţelor la plata salariului, care se înglobează în numărul total de procese-verbale cu privire la contravenţie. Ca rezultat al monitorizării au fost stabiliţi termeni de lichidare a restanţelor salariale. La 01 ianuarie 2014 au fost raportate fiind achitate peste 3,5 mil lei. (sursa Inspecția Muncii: Notă informativă privind activitatea Inspectoratului de Stat al Muncii în anul 2013).
Și de ce oare se întîmplă că răuvoitorii întîrzie banii salariaților anume pentru asistenții sociali, profesori, medici, agricultori, de parcă aceștea ar fi cei mai bine plătiți? E un paradox, acolo unde circulă bani grei, nu se întîrzie niciodată, dar unde salariile sunt mizere, se mai permite uneori să le mai rețină. Cineva se bucură și de al treisprezecelea salariu, iar alții nici măcar pe cele douăsprezece nu le văd la timp.
În cazul învățămîntului preșcolar, în genere e dezastru, în linii mari grădinițele sunt întreținute din banii părinților, care lunar achită sute de lei în fondurile instituțiilor, oficial, sau mai puțin, dar acesta este un alt subiect. Și o bună parte dintre părinți sunt anume dintre cei care își primesc cu întîrziere salariile. Pe lîngă faptul că Republica Moldova se află la coada clasamentului privind salariile minime în Europa, mai există și cazuri de reținere.
Cînd oare și în Moldova se va vorbi despre „salarii decente“, „lefuri normale“, „venituri ca în Uniunea Europeană“?
Din sursele Ministrului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familieicele mai multe datorii la salarii în anul 2013 le-au avut companiile care activează în agricultură, comerţ şi în industria prelucrătoare. Din păcate patronii întreprinderilor nu întotdeauna se grăbesc să îşi onoreze obligaţiile.
Atunci cînd ne angajăm în cîmpul muncii, ne pare că suntem cei mai optimiști, reeșind din oferta propusă: condiții de munca la nivelul standartelor europene; pachet salarial/social complet; salariu negociabil, achitarea lunar în termen, fără restanțe; prime pentru productivitate, etc. Mai rar aceste oferte rămîn pe parcursul întregii activități în înstituția la care ne angajăm. În Republica Moldova, din păcate, salariatul este protejat doar pe hîrtie. Și cînd vine timpul să ne plîngem, că nu ni se respectă drepturile, mai rar și mai puțin suntem ascultați, uneori chiar ignorați.
Și dacă ne-am imagina că ni s-ar respecta toate drepturile și angajatorul ne-ar oferi în termeni salariul binemeritat, ar fi cu totul o altă situație, am putea vorbi și despre o productivitate a muncii și de ce nu, despre o eventuală majorare a salariului.
Ajungem la concluzia că și la capitolul respectarea termenelor de achitare a salariului, de fapt, precum și în alte activități, ni se încalcă flagrant drepturile. Mai rău e că nu suntem destul de curajoși pentru a a merge pînă la capăt și a ne face parte dreaptă.
Avem și cazuri cînd odată cu implicarea sindicatelor se ajunge la un consens și directorii de întreprinderi, companii, în faza finală promit, ba chiar și își respectă promisiunile și în termeni rezonabili achită restanțele la salarii (cazul întreprinderii Monolit, restanțe salariale noiembrie 2012 – mai 2013).
Un alt caz de restanțe la salarii în anul 2013, a fost cel de la Vulcănești unde peste 100 de medici şi asistenţi medicali au protestat la începutul lunii martie, în faţa Consiliului raional Vulcăneşti cerîndu-și achitarea restanţelor salariale pentru octombrie 2012 – ianuarie 2013.
Și în lumea culturii, sau mai bine zis în lumea filmului în 2013 lucrurile nu au stat mai bine : angajații de la “Moldova-Film” deasemenea au rămas fără salarii în ultimile trei luni ale anului precedent.
În instituțiile preșcolare de la Căușeni (șase grădinițe), deasemenea la finele anului 2013 s-au atestat restanțe la salarii pentru ultimile luni.
În industria zahărului în anul precedent (Fabrica de zahăr din Dondușeni) angajații nu și-au primit salariile pentru ultimile luni și au ieșit la proteste chiar la început de an.
În acest context ar putea fi aduse dacă nu sute atunci zeci de exemple. O doză de optimism totuși există, deoarece comparativ cu anii nouăzeci cifrele la capitolul restanțe la salarii sunt în descreștere, dar aceasta nicidecum nu ne face să omitem subiectul de la ordinea de zi.
Dar să nu iutăm și de munca la negru, aici în țară, unde patronii nu că doar întîrzie cu salariile, ci chiar uită să se achite cu muncitorii.
Cu toate că suntem în secolul XXI, mai practicăm în Moldova, în special în sectorul agrar plata salariilor în natură, sau salariu achitat sub formă nonmonetară, dar și în acest caz cu întîrziere, de la roadă la roadă.
Dacă în mediile urbane există dispute cu referire la salarii mari sau mici, la timp sau întîrziate, apoi în mediile rurale asemenea subiecte și discuții sunt destul de rare, deoarece locurile de muncă ori nu există deloc, ori sunt prea puține.
Din păcate tematica salariilor, în special modalități de achitare, rețineri sau restanțe este pusă în discuții doar atunci cînd ne ciocnim cu aceasta, dar ar fi bine ca subiectul să fie discutat în toate sferele de activitate, nu doar acolo unde lucrurile stau bine și se încearcă să se prezinte o informație generală eronată.
Și atunci cînd banii întîrzie, cînd nu reușești să-ți acoperi măcar minimul lunar de cheltuieli, cînd vin scumpirile în lanț, nu-ți rămîine decît să te dezamăgești încă odată în condițiile de muncă din țară.
Avem noi moldovenii o vorbă: ”Încă nu am primit salariul, dar deja l-am cheltuit”. Suntem în permanență în datorii continue și noi cetățenii și statul în ansamblu.
Tot în acest context, pentru a evita multiplele divergențe și neînțelegeri cu angajatorul, salariatul ar trebui să se documenteze și să fie informat chiar din prima sursă care îi sunt drepturile și obligațiunile și doar atunci vom avea mai puține cazuri de neachitări sau rețineri de salarii. Și nu în ultimul rînd patronii de firme, companii ar trebui reclamați de fiecare dată de către angajați că nu dau salariile la timp.
Ne-am tot referit la restanțe la salarii, dar știe oare salariatul că mai mult decît atît, mai are dreptul la indemnizaţie sau adaos la salariu, în funcţie de felul cum a negociat la angajare. Cred că mulți nu cunosc acest lucru.
Cam așa stau, din păcate, lucrurile în țara noastră, suntem mai zgîrciți și întindem, tărăgănăm pe cît e posibil achitarea lefurilor, dar în schimb construim, reconstruim, reparăm, demolăm – pentru toate acestea de regulă bani se găsesc întotdeauna și neîntîrziat.
Radj Carbune 