TOAMNA RĂZBOAIELOR, DISENSIUNILOR ȘI NEÎNȚELEGERILOR

          Ce oare se întâmplă? Toamna neînțelegerilor sau poate încercarea de a remodela interacțiunile pe plan extern?

          Mai mult de 200 de zile de război dintre Ucraina – Rusia, ciocniri între Armenia și Azerbaidjan,  conflict la granița dintre Tadjikistan și Kârgâzstan, declarații și încercări de a soluționa anume acum conflictul din Transnistria, toate acestea sunt un semnal pentru comunitatea internațională precum că există riscul escaladării acestora.

1. În ce privește războiul Ucraina – Rusia, acesta este unul ce se intensifică de la o zi la alta și în cele din urmă Rusia a amenințat cu al treilea Război Mondial după ce Ucraina a înaintat garanțiile de securitate post invazie (încheierea unui acord de securitate obligatoriu la Kiev între Ucraina și țările garante, tratatul urmează să reunească SUA, Australia, Marea Britanie, Germania, Italia, Canada, Polonia, Turcia, Franța, precum și țările din nordul, centrul și sudul Europei și țările baltice, acordul obligatoriu însoțit de acorduri suplimentare – de exemplu, cu privire la furnizarea de sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă către Ucraina și la securitatea regională în Marea Neagră, intenția Kievului de a adera la NATO și UE).
2. Războiul din Nagorno-Karabah (de asemenea Primul război din Karabahul de Munte) a fost un război care a avut loc la sfârșitul anilor 80 și până la începutul anilor 90, în enclava Nagorno-Karabah din sud-vestul Azerbaidjan, între majoritatea etnicilor din Armenia din Nagorno-Karabah susținuți de Armenia, și Azerbaidjan. Odată cu desfășurarea războiului, Armenia și Azerbaidjan, ambele republici din fosta URSS, s-au implicat într-un război prelungit, nedeclarat în zona muntoasă Karabah. Armenia și Azerbaidjan au anunțat la data de 13.09.2022 confruntări de amploare la graniță, soldate cu moartea a cel puțin 49 de soldați armeni, în cea mai recentă izbucnire a violențelor dintre cele două țări. Erevanul a spus că Baku „încearcă să avanseze” în interiorul teritoriului armean și a cerut asistență militară din partea Moscovei. Dorește sau nu Putin să evite izbucnirea unui nou război la granița Rusiei?
3. La granița de stat dintre Kârgâzstan și Tadjikistan izbucnesc periodic conflicte, inclusiv cu folosirea armelor, din cauza teritoriilor disputate de cele două state din fosta URSS. Ultima ciocnire dintre aceste două state din Asia Centrală a avut loc la data de 14.09.2022. Această porțiune a frontierei devine periodic o zonă de conflict între populația locală și polițiștii de frontieră din cele două țări din cauza lipsei de demarcare a frontierei între state. Anterior, o sursă din Ministerul rus de Externe a declarat că Moscova monitorizează îndeaproape situația de la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan și speră că autoritățile locale vor readuce în curând situația sub control.
4. Anul acesta s-au împlinit 30 de ani de la începutul fazei active a conflictului de pe Nistru. În asemenea condiții, conflictul rămâne nereglementat la nivel politic și nimeni așa și nu a putut propune un model viabil al unui stat unic. Conflictul din stânga Nistrului rămâne a fi tragedia cea mare a Moldovei. Este oare Transnistria Moldova? Se creează impresia că de treizeci de ani încoace, toate guvernările s-au eschivat să răspundă la această întrebare. Poate oare deveni Transnistria țintă pentru o următoare etapă a rușilor în Ucraina? Tot mai des se vorbește despre crearea unui coridor terestru de către ruși spre Crimeea și ieșire la Transnistria. Forțele ucrainene de apărare din regiunea Odessa, pe țărmul Mării Negre, au consolidat frontiera de stat cu Republica Moldova, după incidentele care au avut loc la sfârșit de aprilie 2022 în regiunea separatistă Transnistria. În luna iulie curent, prim-vicepreședintele Comisiei Dumei de Stat pentru afaceri CSI, integrare eurasiatică și relații cu compatrioții, Viktor Vodolațki, a declarat că trupele militare ale Transnistriei sunt gata să respingă orice lovitură și că Rusia va ajuta regiunea separatistă transnistreană în caz de nevoie. În paralel cu retorica rusă și liderii de la Tiraspol s-au activizat și au spus că modernizarea armatei Republicii Moldova reprezintă o amenințare directă asupra „statalității” regiunii separatiste.  Așadar, Ucraina și Republica Moldova sunt amenințate la pachet de către Federația Rusă.

Care sunt acele interese ale Rusiei în aceste și nu doar, regiuni, state și zone geografice? Actualmente, interesul prioritar al Federației Ruse pe arena internațională este cel de a susține formarea sistemului unipolar, cu toate că sistemul actual internațional este unul multipolar. Sau poate Rusia se consideră a fi un centru unic de putere? Interesele geopolitice ale acesteia nu se opresc doar în spațiul est-european. Este vizibil că Federația Rusă nu este de acord cu arhitectura geopolitică a spațiului ex-sovietic și ex-socialist. O nouă arhitectură e condiționată de confruntarea intereselor geopolitice și geostrategice dintre centrele de putere, Occidentul reprezentat de către SUA, NATO, UE, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte. Actualmente, prin prisma analizei proceselor politice internaționale, regionale și subregionale, Federația Rusă recurge la utilizarea strategiilor „murdare”. Evenimentele de ultima ora ne demonstrează că „noua Rusie” cu greu se încadrează în geopolitica globală. Discursul ideologic oficial al Kremlinului este unul diferit de procesul politic contemporan. Menținerea sferelor de influență a FR în fostul spațiu post sovietic este o descurajare continuă. Intenția de a revizui harta sistemului politic internațional este una eșuată. Federația Rusă trece printr-o criză identitară și „proiectul rusesc” al reconfigurării lumii e unul de nerealizat.

Ce este astăzi Federația Rusă?

Federația Rusă nu are o istorie statală, hotarele ei sunt întâmplătoare, orientările culturale sunt impure, regimul politic este instabil și confuz, harta etnică este eterogenă, iar structura economică este fragmentară și parțial dezorganizată. Cum poate un stat nerealizat pe interior (politica internă) să aibă pretenții și ambiții teritoriale (politica externă)? La moment nu putem vorbi despre FR ca o unitate politică stabilă și sigură.

Astăzi Rusia își dorește simplificarea și influența în relațiile din „străinătatea imediată” pentru ca ulterior să dețină o poziție privilegiată pe întregul spațiu euro-asiatic. Oare acestea ar fi interesele naționale rusești?